Parintii de astazi cauta cele mai bune alternative de educatie pentru copiii lor. Aleg cele mai bune scoli si gradinite in functie de niste criterii sociale, care nu intodeauna li se potrivesc, dar sunt linistiti daca copilul are rezultate bune, iasa prin ceva in evidenta, pot sa se mandreasca cu ei. Cu cat mai multe activitati, cu atat mai bine, toate sunt folositoare daca copilul se incadreaza intr-un grup considerat cel mai bun.
Viata are un ritm atat de alert, parintii sunt atat de prinsi in lupta de zi cu zi, pentru a le asigura copiilor un trai bun, decent, haine, mancare, telefoane, tablete si alte lucruri pe care acestia le cer. Multi dintre ei cred ca aici li se termina datoria lor de parinte si lasa educatia acestora exclusiv in grija altora: a sistemului de invatamant, a altor institutii, persoane pe care le platesc pentru activitati extrascolare si de aceea se simt absolviti cumva de raspunderea pe care ar trebui sa si-o asume fata de copiii lor.
Fiecare element din viata copiilor care se ocupa de educatia acestora isi face treaba lui, fie ca ii transmit acestuia cunostinte, fie ca se ocupa de intelectul sau de corpul acestuia. Fiecare este atat de prins pe segmental lui, incat nimeni nu are timp sa-l asulte pe copil, sa vada ce isi doreste acesta cu adevarat. Nimeni nu sta sa analizeze ce abilitati are acest copil, care sunt aptitudinile si inclinatiile lui, care sunt nevoile lui cele mai profunde.
Astfel copiii cresc fara sa primeasca de la nimeni cele mai importante lectii pentru ei, acelea care sa ii invete valori adevarate, care rezoneaza cu ceea ce ii reprezinta cu adevarat. Nimeni nu ii invata sa se cunoasca, sa se descopere, sa se exprime liberi, asa cum simt.
Cele mai importante lectii pe care copiii ar trebui sa le invete ar fi urmatoarele:
Sa fie flexibili. In viata nu supravietuiesc cei care sunt cei mai puternici, care se straduiesc sa reziste, in picioare, sa nu se lase doborati, orice ar fi. Nu supravietuiesc nici exemplarele cele mai reusite, mai frumoase, ci supravietuiesc cei care se adapteaza cel mai bine la schimbarile care apar in mediul inconjurator. Flexibilitatea este data de cresterea inteligentei emotionale a copiilor care ii ajuta sa nu se supere daca lucrurile nu se intampla asa cum s-au asteptat, daca apare ceva neprevazut si sa vada avantajele din orice situatie si astfel sa gaseasca rapid solutii benefice, sanatoase.
Sa ia decizii in folosul propriu nu pentru a-i multumi pe ceilalti. Toti adultii din jurul copilului ii cer acestuia ceva, educatia clasica consta in a invata copilul sa faca ceea ce i se cere printr-un sistem de recompense si pedepse. Astfel copilul invata ca trebuie sa faca ceea ce-si doresc ceilalti de la el, altfel se simte frustrat, vinovat. Mult mai sanatos ar fi ca el sa fie invatat sa descopere ce este mai bine pentru el, sa ia decizii in functie de asta fara sa-i fie teama ca cineva se va supara pe el din aceasta cauza.
Sa nu se simta vinovat daca greseste. Majoritatea dintre noi am capatat un fel de reflex automat de a ne simti vinovati daca am gresit, pentru ca ni s-a implementat inca din copilarie, cand nu puteam inca discerne, cand cineva se supara pe noi, ne critica. Atunci cand copilul este criticat nu va invata nimic din greseala, nu va aduce imbunatatiri, ci isi va dezvolta o teama de a nu mai gresi altadata. In loc sa invete din greseala o lectie fireasca, adica sa procedeze altadata altfel, sa gaseasca o alta alternativa pentru ca si-a dat seama ca cea aleasa nu a dat rezultatele asteptate, incercarile ii vor fi blocate de teama de esec, se va simti inconfortabil, iar increderea in el scade. Sa gresesti este ceva firesc, mai ales cand faci ceva pentru prima data. Toti oamenii gresesc.
Sa fie ocupat cu activitati utile. Majoritatea copiilor fac lucruri si sunt atrasi in anturaje nepotrivite pentru ca au prea mult timp in care nu fac nimic util si se plictisesc. Daca vor avea programate o serie de activitati benefice pentru el, bineinteles fara a-l supraaglomera si a-l incarca, copiii vor invata sa-si planifice eficient timpul, sa elimine din programul lor activitatile care sunt pierdere de timp, sa refuze si sa spuna nu, sa selecteze si sa aleaga ce li se potriveste.
Daca copiii sunt pusi permanent la treaba, vor invata ca lucrurile nu vin de la sine, ca trebuie sa depui efort constant pentru a obtine rezultatele pe care ti le doresti, sa-ti atingi obiectivele fixate.
Parintii sunt raspunzatori atunci cand copiii sunt mici sa le gaseasca copiilor preocupari, iar pe masura ce cresc acestia si le vor gasi singuri, dar parintii trebuie sa-si supravegheze in continuare copiii pentru a sti cu ce isi ocupa acestia timpul.
Sa ceara si sa obtina ceea ce isi doreste. Viata noastra consta dintr-o serie de negocieri cu cei din jur pentru a obtine fiecare cat mai mult din ceea ce isi doreste. Nimic nu se obtine numai pentru ca vrei, pentru ca strigi. E bine sa inveti sa ceri, sa incerci sa obtii, dar asta nu inseamna ca o sa reusesti de fiecare data pentru ca uneori depinzi si de ceilalti. Cel mai mult obtine, pana la urma, cel mai bun negociator, care si-a exersat aceste abilitati inca din copilarie. Daca copilul a invatat de mic ca a striga si a te tranti pe jos este o modalitate sigura de a primi ceea ce isi doreste, va invata ca poate sa obtina orice prin presiune si ca i se cuvine totul. Viata nu este asa, ceilalti nu sunt datori sa te serveasca pe tine, iar daca nu inveti asta cand esti copil vei acumula frustrari, iar furia nu iti va aduce ceea ce doresti, efectul va fi ca ii vei indeparta pe ceilalti de tine si astfel nu vei obtine nici un rezultat.
Sa se cunoasca cu adevarat. In institutiile de invatamant clasice la toti copiii li se cer aceleasi lucruri, sa indeplinesca aceleasi sarcini. Sa fie altfel decat ceilalti inseamna ca au incalcat regulile, ca nu mai corespund tiparelor stabilite. Ceea ce neglijeaza sistemul este faptul ca fiecare individ este unic, diferit de ceilalti, iar uniformizarea este un mod de a ucide spiritul, libertatea de a te manifesta asa cum esti tu, cel adevarat. Astfel copilul pierde sansa de a se cunoaste cu adevarat, va invata sa renunte la felul lui de a fi pentru a nu fi sanctionat si pentru a fi acceptat, integrat.
Sa faca fata situatiilor de criza din viata lui. Copiii care sunt invatati ca in viata apar si intamplari neprevazute, neplacute, uneori dureroase, dar care pana la urma fac parte din normalitate, vor face fata fara sa catastrofeze acestor situatii, vor trece mai usor peste ele si vor merge mai departe. Vor invata astfel sa accepte ca unele lucruri nu sunt asa cum isi doreste, dar ca viata lui nu depinde de asta, ca va supravietui si va merge mai departe indiferent de intamplarile care au loc, de greutatile cu care se confrunta.
Sa fie fericit si linistit in interiorul lui, indiferent de ceea ce se intampla in exterior. Aceasta este cea mai importanta lectie pe care o putem da copiilor nostri, ca tot ceea ce are nevoie pentru a fi fericit se afla in interiorul lui si nu depinde de nimic din afara. Daca se descopera cine este el cu adevarat, se cunoaste suficient de bine, va gasi resurse interioare inepuizabile si mereu la dispozitia lui pentru a fi linistit si fericit. Astfel va obtine lucruri valoroase si in afara lui, dar fericirea lui nu va depinde de acestea, iar daca le va pierde, va gasi in interior noi resurse pentru a le obtine din nou, oricand, cu usurinta.
Aceste lectii sunt esentiale pentru a creste copii echilibrati, fericiti si impliniti. Sunt atat de importante, de vitale, dar din pacate foarte putini copii au parte de ele. De cele mai multe ori nu are cine sa-i invete si din necunoastere apar multe probleme care ar putea fi evitate. Multi copii le primesc doar cand ei sau parintii lor se confrunta cu dificultati majore si ajung la specialist.
Cine ar putea sa-i invete aceste lectii? In scoala nu se predau, iar alti adulti din jurul copiilor care sunt responsabili cu educatia acestora nu stiu nici ei mai multe, nici pe ei nu i-a invatat nimeni si fac ce pot, ce stiu, ce se pricep cu mijloacele pe care le au la indemana.
Gresesc din nestiinta si necunoastere, nu inteleg cauzele problemelor cu care se confrunta copiii lor, iar parintii se simt de multe ori depasiti si neputinciosi, au chiar ei nevoie de sprijin si ajutor pe care nu il gasesc, nu il primesc.
Solutiile nu sunt atat de greu de gasit, sunt accesibile si mai aproape decat isi imagineaza, sunt chiar acolo sub ochii lor, trebuie doar sa le gaseasca pe cele mai portivite.
Invata-ti lectiile, fa-ti temele si preda-le apoi copilului tau!
Pe curand si pana atunci fii liber la educatie!