Data trecută am început să vă descriu principalele 7 frici ale copiilor şi am abordat în articolul precedent primele două frici şi anume frica de separare de părinţi şi frica de respingere.
În acest articol am să vă descriu următoarele 3 frici şi anume: frica de situaţii noi, frica de întuneric şi frica de îmbolnăvire. De asemenea am să detaliez şi câteva metode, tehnici psihologice utile pentru a-i ajuta pe copii să-şi gestioneze trăirile negative puternice generate de acestea şi a-i sprijini să aibă comportamente adaptative.
3. Frica de situaţii noi
Cauzele posibile ar putea fi:
* factorul genetic: dacă părintele a avut o tulburare anxioasă
* indusă de reacţia părinţilor prin repetarea atenţionărilor exagerate
* copilul a asistat şi a observat reacţiile unei persoane care a trăit o frică puternică şi imită comportamentul acesteia
* factori de stres- bullying, deces, divorţ
Iată ce puteţi să îi spuneţi ca să reduceţi nivelul de distres al copilului atunci când acesta se confruntă cu situaţii noi:
Povesteşte despre cum te simţi atunci când e nevoie să faci lucruri noi.
Astfel veţi reuşi să identificaţi împreună situaţia care îi provoacă distres copilului şi apoi puteţi să-i arătaţi, exemplificaţi cum ar trebui să reacţioneze.
Puteţi să aplicaţi tehnici de respiraţie, să găsiţi împreună soluţii la problemele cu care se confruntă, să-l învăţaţi să accepte o situaţie care nu poate fi schimbată. Dacă copilul resimte situaţia ca fiind dificilă, atunci ar fi recomandat să găsiţi pozitivul sau chiar amuzantul.
Crează, modelează, pictează ce simţi.
Copilul va fi astfel încurajat să-şi exprime sentimentele, trăirile prin diverse mijloace artistice care sunt mai potrivite vârstei lui, deoarece încă nu are suficient de dezvoltat limbajul pentru a reuşi să facă acest lucru verbal.
De asemenea se mai pot utiliza jocurile de rol, poveşti şi personaje care trec prin situaţii asemănătoare, iar astfel copilul va reuşi să se identifice cu acestea şi să reuşească să-şi înţeleagă mai bine emoţiile, să le trăiască alături de personaje şi astfel să reuşească să le depăşească fără să se simtă copleşit de ele.
Explorează cât mai multe, ai încredere să încerci, să descoperi.
Ajută-ţi copilul să experimenteze lucruri noi, să îndrăznească, să capete încredere în forţele proprii.
Îl poţi sprijini pe copil să-şi exploreze gândurile şi să-şi înţeleagă emoţiile prin utilizarea unor carduri cu emoţii sau un termometru al emoţiilor pe care îl puteţi lipi într-un loc vizibil. Cere-i copilului să identifice emoţia şi intensitatea cu care o trăieşte în legătură cu situaţia pe care acesta o consideră aversivă. Apoi, cu ajutorul termometrului, puteţi împreună să scădeţi această intensitate, spunându-i că este ca şi cum i-ar scădea temperatura. Astfel această emoţie nu va mai fi atât de puternică încât copilul să rămână blocat şi astfel va reuşi să se deschidă spre trăirea unor experienţe noi.
Gândeşte, spune ce anume te-ar putea ajuta
Confecţionaţi împreună cu copilul o roată a soluţiilor. Fiecare cadran al roţii va cuprinde câte o soluţie pregătită, pe care copilul o va putea folosi atunci când va avea nevoie. Lipiţi simboluri în dreptul fiecărei soluţii pentru a-l ajuta să o identifice mai uşor, la momentul potrivit.
De exemplu ,,Atunci când mă simt…..pot să….vorbesc cu un adult, cer o îmbrăţişare, ascult muzică, respir adânc, mă gândesc la o soluţie, fac ceva ce îmi place.
4. Frica de întuneric
Face parte din dezvoltarea normală a copilului şi apare în jurul vârstei de 3 ani. Copiii sunt suficient de mari pentru a putea să-şi imagineze diverse lucruri/situaţii, dar nu reuşesc încă să distingă între realitate şi fantezie.
Frica de întuneric poate fi generată de expunerea la desene animate inadecvate sau poate fi întreţinută de adulţii care îşi ameninţă copiii că vine ,,bau-bau” sau ,,baba-cloanţa” să-i ia pe cei care nu sunt cuminţi.
Pentru a combate frica de întuneric a copilului puteţi utiliza următoarele metode, tehnici:
Identifică motivul care provoacă frica
Aflaţi în primul rând ce anume îl face să simtă frică: lipsa luminii, personaje imaginare, intrarea unor persoane străine în casă etc.
Nu încercaţi să minimalizaţi sentimentele copilului atunci când acesta este speriat sau chiar să-l ironizaţi prin mesaje de genul ,,Monştrii nu există”, ,,Nu are de ce să îţi fie teamă”, ,,Doar bebeluşilor le este frică”. Îi veţi transmite astfel că nu este îndreptăţit să simtă ceea ce simte şi veţi obţine contrarul a ceea ce vă doriţi. Copilul nu va mai avea încredere că îl puteţi ajuta, sprijini, se va închide în el, va fi şi mai speriat.
El are nevoie în primul rând de validarea sentimentelor, să înţeleagă că ceea ce simte este normal. Astfel va reuşi să se exteriorizeze, să-şi manifeste frica şi să vorbească despre ceea ce i se întâmplă, la ce se gândeşte, ce îl sperie.
Schimbă imaginea fricii
Copiii mici sunt la stadiul gândirii concret-intuitive în care au nevoie de obiecte şi imagini concrete pentru a înţelege informaţiile. Frica este pentru ei ceva abstract, iar imaginaţia bogată o fac să crească în mintea lor la dimensiuni pe care simt că îi depăşesc.
De aceea încurajaţi copilul să-şi deseneze ,,frica”. Apoi adăugaţi împreună cu el diferite elemente (fundiţe, sclipici, antene, pălării) prin care faceţi ,,frica” caraghioasă, amuzantă. Veţi reuşi astfel să schimbaţi imaginea fricii pe care copilul o are reprezentată în mintea lui şi astfel să nu se mai simtă speriat de aceasta.
Utilizează personaje şi poveşti adecvate
Puteţi să-l învăţaţi despre curaj prin intermediul eroilor din poveşti cu care copilul se poate identifica. La această vârstă este mai uşor să treacă prin situaţii, întâmplări asemănătoare cu ale lor, în care personajele reuşesc să-şi învingă teama prin diferite metode pe care şi le pot însuşi.
Câteva sugestii bibliografice pentru copiii de 0-6 ani ar fi: ,,Franclin şi întunericul” de Paulette Bourgeois, ,,Cartea curajului” de Adina Rosetti, ,,Ţup. Imposibil e doar un cuvânt” de Alex Donovici, ,,Curajul” de Bernard Waber, ,,Fii curajos, pisoiaşule!” de Ulises Wensell.
Asigură-l că este în siguranţă
Exploraţi împreună cu copilul camera înainte de culcare.
Oferiţi-i obiecte care să-l ajute să se simtă în siguranţă şi să-i inspire curaj copilului, cum ar fi: lanterne, plasă de prins monştrii, praf magic de alungat personaje imaginare, o cutie pentru coşmaruri, un talisman, o păpuşă, un animăluţ, păturică fermecată etc.
Puteţi să-i spuneţi: ,,Noi, părinţii tăi te iubim şi vom avea grijă de tine întotdeauna!”.
5. Frica de îmbolnăvire
Această frică este de obicei circumstanţială şi apare dacă copiii au în familie persoane care s-au confruntat cu boli, au asistat la suferinţa cuiva apropiat. Mai poate apărea şi în cazul în care părintele este supraprotector, îi este lui însuşi frică de boli este mereu în alertă că cineva poate păţi ceva pe neaşteptate. Mai poate apărea frica de a merge la medic, stomatolog pentru a nu se confrunta cu durerea fizică.
Pentru a combate această frică:
Crează-ţi o relaţie sănătoasă cu copilul tău
Vorbeşte cu el despre faptul că bolile fac parte din viaţa oamenilor şi că multe dintre ele se pot vindeca, există medici, spitale, specialişti care ne pot ajuta.
Pregătiţi-l în cazul în care ştiţi că va trece printr-o experienţă nouă, potenţial creatoare de disconfort. Dacă mergeţi la medic vorbiţi cu copilul despre ceea ce urmează să se întâmple, cum va fi consultat, la nivelul lui de înţelegere.
Lăsaţi-l să facă faţă în ritmul său
Acordaţi copilului timpul de care are nevoie pentru a alege singur momentul în care se simte pregătit pentru a înfrunta frica.
Evitaţi să-l presaţi cu formule de genul: ,,eşti fată/băiat mare acum”, care nu îl ajută să-şi îndepărteze anxietăţile.
Fiţi alături de copilul vostru, încurajaţi-l, lăudaţi-l şi arătaţi-i că îl iubiţi!
Atât pentru astăzi, voi continua în articolul următor să vă vorbesc despre ultimele două frici ale copiilor din cele şapte amintite la început.
Pe curând şi până atunci fii liber la educaţie!