Manual despre fericire?
Principala materie care ar trebui predata copiilor in scoala ar trebui sa fie Fericirea. Lectiile despre fericire nu sunt incluse in programa scolara atat de incarcata de o multime de informatii inutile, care nu il vor ajuta la nimic. Chiar si informatiile utile vor fi uitate sau se vor pierde, nu vor fi utilizate niciodata daca copiii nu le pot valorifica.
Imi amintesc de mine, la scoala, ma straduiam mereu sa fiu cuminte, sa invat bine si mai ales sa fiu premianta, printre primii din clasa. Asa am fost invatata de mama mea, ca trebuie sa am note bune la scoala, sa fiu remarcata, laudata, recunoscuta. Astfel va avea ceva in viata ei cu care sa se mandreasca. Responsabilitatea reusitei, pentru amandoua, era in mainile mele.
Te intreb la ce folosesc toate acele informatii, toate acele premii, reusite, daca nu reusesti sa fii implinit si multumit?
Poate te regasesti si tu in acest scenariu sau poate ca ai unul asemanator. Ceea ce mi-a lipsit mie si poate si tie in copilarie a fost profesorul de fericire. Nu m-a invatat nimeni ce inseamna fericirea, de a trai in fiecare zi a vietii mele asa cum simt, asa cum sunt, in armonie cu mine si cu ceilalti. Mi-au lipsit in copilarie cele mai importante lectii, acelea care sa ma invete cum sa traiesc zi de zi impacata cu mine, cu ceea ce sunt. Nu m-a indrumat nimeni pe calea care duce spre implinire. Am ratacit din aceasta cauza ani si ani din viata mea pentru a descoperi singura, dupa multe cautari, drumul care sa ma duca spre mine.
În căutarea fericirii
Am muncit ani si ani de zile la mine, sa aflu ce-mi lipseste, de ce nu reusesc sa fiu fericita si implinita cu adevarat. Am alergat pe drumuri ratacita cautand fericirea. M-am ratacit mereu de mine pentru ca nu stiam ce-mi doresc cu adevarat.
*Am cautat fericirea intr-o viata de familie asa cum imi doream.
*Am cautat fericirea in scoli absolvite, diploma, premii.
*Am cautat fericirea in munca, dedicare si devotament fata de ceilalti.
*Am cautat fericirea in perfectiune, efort si atingerea unor standarde inalte.
*Am cautat fericirea in calatorii, vacante si evadari.
Nimic din toate acestea nu m-a facut fericita decat pe moment, iar apoi o luam de la capat spunandu-mi ca nu asta caut, ca exista altceva.
Nimeni nu m-a invatat in copilarie lectia fericirii. Nici nu stiam ca exista pentru ca aveam in jurul meu numai exemple de oameni nefericiti. Am crescut crezand ca asta este normal, sa suferi mereu, sa nu te simti bine. Imi era frica sa traiesc momentele de fericire pentru ca asta nu era in regula, nu era firesc. Asteptam mereu sa se intample ceva care sa aduca nefericirea cu care eram obisnuita.
*Am aflat singura, dupa mult timp pierdut, ca nu asta este normalitatea.
*Am aflat singura, dupa multe alergari, ca nu trebuie sa fugi dupa fericire, ca tocmai acest efort te indeparteaza de ea.
*Am aflat singura, dupa multe cautari in afara, ca fericirea se afla in interiorul meu.
*Am aflat singura, dupa multe cautari in timp, ca fericirea o gasesti in fiecare moment prezent.
*Am aflat singura, dupa multe situatii complicate, ca fericirea consta in simplitate.
*Am aflat singura, dupa multe aspratii inalte, ca fericirea inseamna sa fii multumit exact cu ceea ce esti.
In concluzie numai cei care invata singuri lectia fericirii, o pot preda si celorlalti, ii pot indruma sa gaseasca ceea ce li se potriveste.
Pe curand si pana atunci fii liber la educatie!