Copilăria primăverii

Prima rază de lumină

Îmi arată prin grădină

Iarba verde şi frumoasă,

Pomi cu flori pe lângă casă.

Sunt copil, din nou, la soare,

Zburd şi sar, dar cine-i oare?

Ce-i atâta gălăgie,

Peste tot, pe lângă mine?

Un fluturaş micuţ mă-ntrece

Zboară, dar îl las să plece,

Dă uşor din aripioare,

Lumii parcă-i dă culoare.

Două gâze mititele

Stau de vorbă între ele:

,,-Deschide uşa surată

Ţi-ai dereticat prin casă?”

Păsărica-n cuib cloceşte

Ouă mici care vor creşte,

Iar pe-un fir de lămâiţă

Urcă-n grabă-o furnicuţă.

Toate-n jur sunt mititele

Simt cum cresc şi eu cu ele,

De bucurie strig într-una:

,,E primăvară de pe-acuma!”

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.