Primul pas, cel mai important, este să manifeste înţelegere/empatie faţă de ceea ce simte copilul şi ceea ce are el nevoie în aceste prime zile de grădiniţă (siguranţă emoţională) şi explicarea clară, cu cuvinte simple (însoţite de imagini) a parcursului unei zile de grădiniţă.
Evitaţi, utilizarea unor strategii care pot amplifica procesul de adaptare a copilului în grădiniţă şi care au consecinţe negative pe termen lung şi utilizaţi tehnici care funcţionează şi pe termen scurt şi au consecinţe pozitive pe termen lung:
● Evitaţi folosirea recompenselor (Dacă nu mai plângi, atunci îţi cumpăr o jucărie) şi utilizaţi tehnici de cooperare bazate pe încredere acordată copilului şi explicarea faptului că după ce se va juca cu copiii în grupă, alături de educatoare, o să vă întoarceţi să îl luaţi acasă şi o să vă jucaţi împreună.
Clădiţi pentru copilul d-voastră elemente importante ale implicării cu plăcere într-o sarcină/activitate şi eliminaţi treptat rădăcinile condiţionării şi a aşteptării unui beneficiu dacă vă răspunde la o cerinţă.
● Evitaţi ameninţările, atunci când vă simţiţi neputincioşi sau cu privirile aţintite asupra d-voastră (Dacă mai plângi sau te agăţi de mine, o să te las aici, nu mă voi întoarce după tine) şi utilizaţi tehnici de cooperare bazate pe încredere acordată copilului şi siguranţă emoţională (După ce te linişteşti aici în braţele mele, o să povestim despre cum te simţi acum şi trebuie să ştii că eu sunt alături de tine, te iubesc şi împreună o să găsim soluţii).
Construiţi o relaţie de iubire bazată pe acceptare necondiţionată şi eliminaţi sentimentul de abandon, de respingere/părăsire pe care copilul îl poate simţi atunci când îl ameninţaţi. Această conexiune emoţională îi va crea copilului un sentiment de încredere, de liniştire, de suport.
● Evitaţi penalizarea/pedepsirea copilului, atunci când vă simţiţi neputincioşi sau cu privirile celorlalţi aţintite asupra d-voastră (Dacă mai plângi sau te agăţi de mine, nu o să-ţi mai cumpăr nici o jucărie, nu o să te mai uiţi la desene animate; uneori părinţii utilizează o serie de pedepse din ce în ce mai dure pentru a obţine comportamentul dorit) şi utilizaţi tehnici de cooperare bazate pe încredere acordată copilului şi siguranţă emoţională.
Astfel, copilul capătă încredere în el şi în părinte, devine mai cooperant şi eliminaţi frustrarea, iritarea, ruperea relaţiei emoţionale cu copilul.
● Evitaţi negocierea limitelor/păcăleala copilului, atunci când acesta vă roagă să plecaţi acasă doar azi, sau să nu îl duceţi la grădiniţă azi (Dacă insişti şi mă rogi aşa frumos, nu o să mai mergem azi la grădiniţă sau plecăm acasă doar azi, mâine rămâi aici sau ies puţin afară şi mă întorc imediat) şi utilizaţi tehnici de cooperare bazate pe încrederee acordată copilului şi respectarea limitelor (explicaţi acelaşi motiv real pentru care el se află la grădiniţă).
Astfel, în relaţia cu copilul veţi elimina compromisurile şi acesta capătă încredere în el şi în părinte.
● Evitaţi utilizarea constrângerilor/a forţei cu copilul, atunci când acesta vă împinge sau se agaţă insistent de d-voastră şi nu vrea să rămână la grădiniţă (Dacă mă mai împingi o dată, atunci te lovesc sau copilul este împins forţat şi uşa este închisă de cealaltă parte) şi utilizaţi tehnici de cooperare bazate pe încredere acordată copilului şi pe cuvinte, nu gesturi agresive (explicaţi acelaşi motiv real pentru care el se află la grădiniţă şi susţineţi copilul în a-şi organiza emoţiile neplăcute şi intense).
Astfel, în relaţia cu ceilalţi copii sau adulţi, copilul d-voastră va învăţa să utilizeze cuvinte pentru a-şi exprima o nevoie şi nu forţa fizică/verbală (mai ales cu ceilalţi copii mai mici decât el). De asemenea, va reacţiona adecvat la cuvintele educatoarei şi nu o va ignora, aşteptând ca adultul să îl forţeze în vreun fel sau altul.
● Evitaţi învinuirea educatoarelor/ personalului din grădiniţă şi încercaţi să menţineţi o relaţie de colaborare cu acestea, bazându-vă pe experienţa lor profesională în astfel de situaţii.
Învăţaţi să culegeţi aspectele pozitive ale unei zile, momente importante din dezvoltarea copilului şi împreună cu educatoarele să susţineţi copilul în momentele în care necesită sprijin.
● Evitaţi discuţiile neprofesioniste care nu sunt adecvate situaţiei din familia d-voastră, nu uitaţi că fiecare copil este unic şi solicitaţi păreri avizate, ale unor specialişti (consilieri, psihologi educaţionali) în această etapă importantă, atunci când întâmpinaţi dificultăţi.
Copiii au o mare capacitate de adaptare, dar părinţii trebuie să-i lase să şi-o descopere! Aşa că eliberaţi-vă copilul de emoţiile dumneavoastră şi dăruiţi-i libertatea de a-şi experimenta propriile emoţii. Chiar dacă la început va exterioriza supărarea, poate chiar disperarea, în scurt timp va descoperi plăcerea de a împărtăşi bucuria cu ceilalţi copii.
Însoţiţi-l pe acest drum şi oferiţi suport, ajutându-l să îţi organizeze emoţiile, ori de câte ori are nevoie!
Pe curând şi până atunci fii liber la educaţie!