Libertatea este un dar pe care cu toţii îl primim la naştere, dar oare câţi dintre noi reuşesc să o păstreze?
De ce oare atunci când suntem copii, ne simţim atât de liberi, de adevăraţi, de împliniţi prin lucruri fireşti, simple? Ştim exact cine suntem, ce ne dorim, suntem fericiţi.
Dar pe măsură ce creştem pierdem câte puţin această naturaleţe, această abilitate de a ne exprima liber, aşa cum simţim. Şi asta pentru că adulţii din jur, ne sancţionează aceste manifestări care nu corespund normelor sociale pe care la rândul lor le-au adoptat. Adulţii nu ştiu nici ei că au libertatea de a alege, nici pe ei nu i-a învăţat nimeni acest lucru.
Fiecare dintre noi este unic, nimeni nu mai este la fel pe acest Pământ. În asta constă desăvârşirea naturii: fiecare element al unei specii este diferit de ceilalţi, chiar dacă există caracteristicile de bază. Şi totuşi fiecare fiinţă se simte împăcată cu ceea ce este, nu vrea să devină altceva, contra naturii lui.
Singura specie, cea umană, vrea să se uniformizeze, să se încadreze în nişte norme care nu li se potrivesc. Şi asta din nevoia profundă de aparţinere, de afiliere, de acceptare. Această nevoie este atât de mare încât mulţi dintre noi plătim pentru ea un preţ inestimabil, plătim cu libertatea noastră. Nici măcar nu alegem conştient acest lucru, deoarece schimbarea are loc în timp îndelungat, treptat. Ni se pare că aşa este firesc, deoarece libertatea o pierdem la vârsta fragedă a copilăriei, când nu avem capacitatea de a discerne.
Urmăm modelele date de adulţii din jur, credem tot ce ne spun aceştia. Suntem atât de dependenţi, când suntem mici de cei mari, încât facem orice ne cer aceştia în schimbul siguranţei, ocrotirii de care avem atâta nevoie pentru a creşte, pentru a ne dezvolta. Avem impresia că ei sunt perfecţi, deţin adevărurile supreme, nici nu putem concepe că ei nu ştiu ce este mai bine pentru noi.
Dar oare câţi dintre aceşti adulţi din jurul copiilor sunt întradevăr responsabili, conştienţi de ceea ce oferă acestora?
Câţi dintre cei responsabili cu educaţia copiilor îi ajută pe aceştia să se dezvolte şi să crească frumos, în mod firesc?
Câţi dintre cei care îi modelează pe copii ştiu să îi sprijine să-şi descopere talentele şi abilităţile înnăscute?
Rolul educaţiei ar trebui să fie acela de a-i îndruma pe copii să-şi găsească propria cale, să înţeleagă mai bine lumea şi care este locul lor în ea. Educaţia ar trebui să-i ajute să se descopere pe sine, să se dezvolte în conformitate cu ceea ce sunt cu adevărat.
Din păcate, în numele educaţiei, cei mai mulţi intervin asupra naturii fireşti a copiilor, încearcă să-i schimbe pentru a fi ca ceilalţi, pentru a se încadra între nişte tipare, norme. Pentru a fi acceptaţi de societate copiilor li se impun de mici anumite reguli, sunt comparaţi mereu cu ceilalţi. Li se cere să fie ascultători, să fie cuminţi, să nu creeze probleme. Într-un cuvânt li se cere să fie executanţi, să nu se exprime liber pentru că vor fi sancţionaţi, pedepsiţi într-un fel sau altul.
Astfel copiii vor învăţa că a fi aşa cum simţi cu adevărat este greşit, neadecvat, poate chiar periculos. Se vor îndepărta din ce în ce mai mult de modul natural de a fi. Pe măsură ce cresc şi creşte capacitatea lor de a discerne, se vor simţi tot mai nefericiţi şi nu vor înţelege ce le lipseşte.
Libertatea este un subiect complex şi arid din toate punctele de vedere şi poate fi abordat şi tratat din multe unghiuri. Aspectul mai puţin luat în consideraţie este libertatea în educaţie pentru că cei mai mulţi oameni nu asociază cei doi termeni sau consideră că se exclud.
Am creat acest site pentru că vreau să ofer varianta unei educaţii care încurajează libertatea de a gândi și de a descoperi lumea privind-o prin ochi proprii. O educaţie prin care să reușești să alegi modalitățile și instrumentele cele mai potrivite pentru tine prin care să reușești să-ți atingi potențialul și care să-ți fie accesibile de câte ori simți că ai nevoie.
Mă adresez atât celor care se ocupă de educaţia copiilor, dar şi celor care caută o cale să se educe singuri, să-şi găsească propria cale. Cred cu tărie că niciodată nu este prea târziu să înveţi, să te schimbi, să evoluezi atât de mult încât să ai curajul să descoperi cine eşti tu, cel adevărat.
S-a dat liber la educaţie, profită şi tu, educă-te, educă-i şi pe cei din jurul tău, iar prin educaţie îţi vei recâştiga propria libertate. Alege să ştii ce vrei, ce ţi se potriveşte! Alege libertatea să alegi! Alege să te exprimi liber!
Eşti o fiinţă liberă. Foloseşte-ţi libertatea! Nu te mai lăsa constrâns nici de vremuri, nici de oameni!
Eşti liber să te educi, foloseşte-ţi această libertate pentru a te elibera din ce în ce mai mult!
Nu mai lăsa pe nimeni, niciodată să-ţi spună ce şi cum să gândeşti.
Ai libertatea să gândeşti!
Nu mai lăsa pe nimeni, niciodată să-ţi spună ce este mai bine pentru tine.
Ai libertatea să alegi!
Nu mai lăsa pe nimeni, niciodată să-ţi spună cum trebuie să fii.
