Numele meu este Anca Şerban şi am profesat în educaţia preşcolară o bună perioadă de timp. Pe parcursul anilor m-am specializat în domeniul psihologiei prin studii finalizate prin licenţă şi aprofundate printr-un masterat de specialitate.
Dar cine sunt eu cu adevărat am aflat singură, prin autoeducaţie continuă, cea care mi-a adus cea mai multă valoare în devenirea şi creşterea mea.
Sunt un om obişnuit, dar am fost înzestrată cu o calitate specială, cea de autodidact. De aceea am putut să fiu mereu cel mai bun profesor al meu. Nu am avut pe nimeni care să mă îndrume spre ceea ce era potrivit pentru mine, dar o intuiţie şi o simţire deosebită m-au ghidat spre ceea ce urma să devin.
Nu pot să afirm că am ajuns la capătul creşterii şi învăţării mele, încă sunt pe drumul descoperirii de sine, încă mai am o mulţime de lucruri de învăţat despre mine, despre ceilalţi oameni, despre lumea ce mă înconjoară. Am încă multe întrebări de pus, multe răspunsuri de aflat, dar aceasta este pasiunea mea. Pot să afirm că vocaţia mea stă în a învăţa prin descoperire, singură despre cine suntem noi cu adevărat şi simt că am crescut destul de mult ca să fiu pregătită să-i ajut şi pe ceilalţi să afle ce îşi doresc.
M-am simţit mereu nepotrivită de parcă nu aparţineam lumii în care trăiam, dar acest sentiment de singurătate m-a îndemnat să caut să aflu cine sunt eu cu adevărat. Am trăit mult timp căutând răspunsuri la întrebările profunde din interiorul meu.
Am încercat multe variante, în exterior, la ceilalţi, dar nimic nu mi se potrivea, nimic nu mă mulţumea, nu mă împlinea. Nimic nu era ceea ce căutam eu. De fapt acum ştiu că mă căutam pe mine, iar răspunsurile potrivite erau chiar aici. Trebuia să fiu mai întâi destul de pregătită ca să reuşesc să pătrund destul de adânc în interiorul meu pentru a le găsi.
Am învăţat cu timpul să-mi ascult propria voce. Pare atât de simplu, dar nu este deloc aşa. Este nevoie de mult exerciţiu până distingi dintre atâtea voci care îţi spun cine eşti, ce să faci, cum să fii, care este de fapt vocea ta interioară, care îţi şopteşte de acolo propriul adevăr.
Drumul parcurs de mine de-a lungul vieţii m-a adus până aici, moment în care sunt pregătită, în sfârşit, să împărtăşesc cu ceilalţi din experienţa mea. Nu vreau să insist prea mult pe întâmplările prin care am trecut şi care m-au marcat profund, ci vreau mai mult să-ţi spun ce am aflat şi ce am învăţat în urma căutărilor şi de multe ori, rătăcirile mele.
Mie mi-a luat mult timp, efort şi energie ca să aflu răspunsurile care să mă mulţumească, să rezoneze cu ceea ce sunt eu cu adevărat. De aceea poate reuşesc să ajut pe alţii să nu mai rătăcească atât de mult şi să-şi afle mai uşor propriile adevăruri, care să rezoneze cu ceea ce sunt ei cu adevărat.
Tot timpul m-am autoanalizat, am căutat să mă înţeleg cât mai bine. Astfel am devenit tot mai interesată despre ceea ce nu se vede la oameni, despre cum funcţioneză mintea, emoţiile acestora, dar şi despre ceea ce se vede şi anume manifestările comportamentale. Mi se pare fascinant să descoperi ce îl face pe fiecare dintre noi să fim unici, să avem propria noastră realitate, diferită de a celorlalţi şi totuşi să reuşim să relaţionăm, să trăim împreună.
Dintotdeauna am avut capacitatea de a-i simti pe ceilalti, de a-i înţelege şi am reuşit astfel să-i fac să se simtă mai bine atunci când se află în preajma mea. Cred că de aceea am şi ajuns, până la urmă, să studiez psihologia, ca să pot să-i ajut pe oameni să se înţeleagă mai bine, să se vadă aşa cum sunt. Dar nu am fost destul de pregătită, a trebuit să mă ocup mult timp de mine, de suferinţele mele interioare, ca să reuşesc să am destulă putere pentru a mă îndrepta spre ceilalţi oameni.
În acest timp de creştere a mea, a copilului din mine, am avut o înţelegere extraordinară care m-a ajutat să pătrund cu ea în lumea copiilor, iar aceştia au simţit mereu acest lucru. Cineva mi-a spus odată că ,,misiunea mea este să fac copiii fericiţi”, iar eu cred cu tărie că a avut perfectă dreptate la momentul respectiv. Apoi am crescut destul de mare încât să pot să mă ocup şi de adulţi. Pot să afirm astăzi că ,,misiunea mea este de a-i ajuta pe ceilalţi, copii sau adulţi, să se simtă mai bine”.
