„Adevărata libertate este o trăire interioară şi poate fi dezvoltată în om numai prin faptul că noi, ca educatori şi dascăli, îl privim pe om în acest fel.” (R.Steiner)
Noi de fapt nici nu suntem suficient de conştienţi de modul în care au evoluat lucrurile în ceea ce priveşte dezvoltarea omenirii; oamenii au fost cândva în situaţia că îi lăsau pe copii să crească mai mult sau mai puţin sălbatic; nici nu îi educau şi nici nu-i învăţau în mod deosebit. Atunci nu se intervenea atât de mult în modelarea lor, aşa cum o facem noi în zilele noastre. Unii dintre adulţi încep să contribuie la dezvoltarea copiilor încă de la vârste foarte mici, printr-o educaţie corespunzătoare, care nu îngrădeşte în nici un fel libertatea interioară a acestora.
…între libertate
În educaţie, libertatea presupune: o şcoală liberă, un dascăl liber, un elev liber. Omul liber poate fi crescut numai într-o şcoală liberă, numai de un dascăl liber. O şcoală cu adevărat liberă nu este în nici-un fel subordonată imperativelor politice şi economice ale epocii şi are un proces educativ ce îşi propune printre finalităţile sale un om liber. Un dascăl poate să educe şi să-i înveţe pe alţii numai dacă el înţelege ceea ce trebuie să formeze, ceea ce trebuie să modeleze, la fel cum pictorul nu poate picta decât cunoscând natura materialului său.
Un proces educativ care să crească un om liber presupune o pedagogie ce nu transmite o anumită concepţie despre lume şi viaţă, ci înarmează cu tot ce îi trebuie ca abilităţi spiritual-sufleteşti şi informaţie pentru a-şi alege singur, în deplină libertate, propriul mod de a vedea lumea, pentru a face ceva pentru lume ( propriului ideal), pentru a se integra în comunitatea optimă îndeplinirii propriilor sarcini karmice.
Un dascăl liber este un om cu adevărat liber spiritual-sufleteşte, nu este în nici un fel condiţionat politic şi economic, ştie ce este libertatea adevărată (asumare de responsabilităţi), se străduieşte în mod sistematic şi continuu să fie liber, are o concepţie despre viaţă şi lume care îl face liber şi înţelege că intră în misiunea lui de dascăl să respecte libertatea elevului său, să crească oameni liberi.
Prin elev liber se înţelege că educatorul respectă ceea ce lumile spirituale au sădit în el, că este educat în aşa fel încât în dezvoltarea lui ulterioară, adică la maturitate va deveni liber şi îşi va conştientiza şi folosi sănătos libertatea.
Tot ceea ce dascălul face cu elevul, fără a-i stânjeni libertatea, trebuie să-i permită acestuia ca la momentul potrivit din viaţa lui să-şi dea el însuşi această libertate.
Unde anume societatea are cel mai mult nevoie de libertate?
Ce domeniu are nevoie de tăria convingerilor născute în libertate?
Domeniul cel mai greu de educat: moralitatea!
Iată un lucru extraordinar de important pentru educaţia morală, dacă le dăm copiilor nişte comportamente morale gata făcute, care sunt deja nişte noţiuni, noi le cerem să-şi însuşească morala sub formă de idei şi atunci apare antipatia; organismul interior al omului se împotriveşte comandamentelor morale formulate abstract, face opoziţie. Dacă îi dau copilului ocazia de a formula el însuşi, pe baza a ceea ce întâlneşte în viaţă, din inima lui, din simţirea lui, din exemplele pe care le vede la cei din jur, sentimentele morale în aşa fel încât copilul să-şi formeze comandamentele morale în libertate, atunci îl fac să intre într-o activitate, care-i stimulează întreaga fiinţă.
Lucrul cel mai important pe care îl putem pregăti în omul în devenire, în copil, este crearea premiselor pentru ca la momentul potrivit din viaţă el să ajungă prin faptul că se înţelege pe sine, la trăirea libertăţii. Şi atunci ne spunem: libertatea n-o pot da eu omului, trebuie s-o trăiască el însuşi, în fiinţa sa. Dar eu pot să sădesc în el ceva spre propria sa fiinţă, pe care eu o las neatinsă, va simţi mai târziu o atracţie, astfel încât el se va cufunda în ceea ce eu am plantat. Şi eu am atins ţelul frumos că am educat în om ceea ce trebuia educat şi că am lăsat neatins, cu o veneraţie plină de sfială faţă de entitatea divină existentă în fiecare om individual, ceea ce este chemat să realizeze el însuşi: să se înţeleagă pe sine.
…şi responsabilitate
Dacă vrem să practicăm arta educaţiei, e necesar să ştim să privim în intimitatea unor asemenea corelaţii subtile ale vieţii, adică, de a cultiva în spiritualitatea copilului tot ceea ce face ca mai târziu în viaţă să nu constituie un obstacol cât de mic în calea a ceea ce vrea spiritul.
Aşadar, se cere de la educator să se comporte în exercitarea artei sale ca şi grădinarul care sădeşte în sol o plantă şi o îngrijeşte. El nu poate să toarne în forţele de viaţă ale plantei nimic din propria sa fiinţă. Trebuie doar să-i dea plantei ocazia de a-şi scoate la lumină forţele ei proprii. Arta educaţiei trebuie să constea deci în faptul că educatorul creează şi caută ocaziile în care copilul se poate dezvolta în mod liber. Ea va oferi atunci posibilitatea ca un copil să dezvolte nişte predispoziţii mult mai înalte decât cele ale dascălului.
Eu, dascălul, aştept educând în om tot ceea ce nu este al lui până când ceea ce este al lui va lua în stăpânire ceea ce eu am educat. În felul acesta eu nu intervin brutal în dezvoltarea sinelui uman, ci pregătesc terenul pentru această dezvoltare a Eului.
Persoanele care se ocupă cu educaţia copiilor trebuie să fie perfect conştiente de faptul că intervin direct asupra formării personalităţii acestora, pun bazele acesteia pentru toată viaţa. Privind lucrurile din această perspectivă, educatorii pot să conştientizeze mai bine imensa responsabilitate pe care o au.
Copiii au nevoie pentru a se dezvolta armonios de sprijin, nu de îngrădire, de îndrumare, nu de control. Da, sunt de acord că este dificil, ca educator, să alegi cel mai potrivit mod de a interveni în fiecare caz în parte, să găseşti cea mai bună metodă pentru fiecare copil în parte. Nu putem uita că fiecare este unic în felul său, că fiecare are o îmbinare personală de înclinaţii, talente, dotări de la natură, care trebuiesc armonizate şi dezvoltate în modul cel mai potrivit.
Tocmai de aceea educaţia poate fi considerată o artă, iar educatorul un artist care creează cu măiestrie, construieşte pas cu pas personalităţi şi influenţează destine.
Pe curând şi până atunci fii liber la educaţie!